Articol de Gerrit Gielen

Introducere

Noi suntem cetățeni ai două lumi: lumea exterioară și lumea noastră interioară. Când suntem copii, diferența dintre cele două lumi nu este încă foarte clară. Un copil trebuie să descopere ceea ce-i aparține și ceea ce nu. Când sunteți copil, acest lucru nu este evident imediat.

Mi-amintesc, copil fiind, că mi-era uneori frică de întuneric; vedeam tot felul de lucruri. Apoi o chemam pe mama care trebuia să sperie și să îndepărteze acele lucruri înfricoșătoare. Am arătat spre un colț în care credeam că puteam vedea ceva. Atunci mama și-a ridicat și și-a fluturat mâinile și a spus: ”Vezi, nu-i nimic acolo”. Acest lucru m-a făcut să mă liniștesc. Mai târziu am descoperit că lucrurile pe care le credeam a fi acolo le puteam vedea și când închideam ochii: ele existau în capul meu. Treptat am început să devin conștient de diferența dintre lumea interioară și lumea exterioară. Tot ceea ce se afla în afara mea era supus unor legi rigide, dar în interiorul meu nu, acolo totul era posibil. Lumea interioară era doar a mea, lumea exterioară o împărțeam cu toată lumea.

Tipic, cu toate acestea, cei mai mulți copii ascultă mesajele implicite pe care le primesc de la părinții și profesorii lor: tot ceea ce privește lumea exterioară este important, iar ceea ce privește lumea interioară nu este – ar trebui să nu-i acordați acesteia prea multă atenție. Vedem acum efectele pe care acest accent pe lumea exterioară le are: depresie, epuizare, probleme de sănătate. Merge chiar mai departe de atât. Pentru că vedem lumea prin ochii fricilor noastre inconștiente, vedem dușmani chiar și atunci când ei nu sunt acolo. Ca rezultat, sunt dușmani și bătălii peste tot.

Toate aceste probleme pot fi evitate dacă ne-am crește copiii într-un mod diferit – dacă i-am putea învăța cum să se descurce cu lumea lor interioară – dacă i-am încuraja să învețe să aprecieze bogăția acelei lumi interioare – dacă i-am învăța să se apropie în mod iubitor de partea întunecată a lumii lor interioare în loc să o condamne – dacă le-am spune că lumea interioară este infinită – dacă am împărtăși cu ei că în adâncul acelei lumi interioare se află o infinită sursă de înțelepciune la care se pot întoarce întotdeauna.

Nu ne putem neglija nepedepsiți lumea interioară. Prețul pe care îl plătim îl vedem în jurul nostru.

Iată, prin urmare, acest scurt ghid. Aici sunt trei lecții despre lumea noastră interioară pe care ar fi trebuit să le fi învățat deja, copil fiind, la școală.

1. Fii conștient de fricile tale

Dacă nu învățăm să ne înfruntăm fricile, ele devin ochelarii colorați prin care vedem realitatea. Asta înseamnă că vedem lucrurile în termeni de corect sau greșit și că va trebui să lucrăm din greu pentru a nu fi victima greșelilor. Suntem îndepărtați de plăcerile vieții.

Un exemplu: o cunoștință de-a mea din Franța a făcut o fotografie excepțională cu o femelă păianjen care are un cocon special în care își poartă ouăle.

Sandrine, femeia care a făcut această fotografie, simte o legătură specială cu micile animale cum ar fi păianjenii și insectele și face poze uimitoare cu ele. Ea și comunică cu ele. Sandrine însăși este o franțuzoaică frumoasă care radiază o profundă iubire pentru tot ceea ce înseamnă viață.

La fel ca mulți alți oameni, eu îi găsesc pe păianjeni puțin înfricoșători. Același lucru l-am simțit când am văzut pentru prima dată poza. Apoi, am încercat să o privesc prin ochii lui Sandrine și am simțit ceva din iubirea ei pentru micuții locuitori ai acestei planete. Dintr-o dată am văzut ceva minunat, ceva încântător, ceva apropiat. O creatură vie foarte diferită de cea care sunt eu, dar una care are totuși un loc unic în univers și care, în modul ei propriu, are grijă cu multă iubire de ouăle ei.

Când privesc prin ochii fricii, atunci acolo este ceva înfricoșător, ceva diferit de mine, o dualitate: păianjenul, o creatură ciudată care s-ar putea să mă amenințe, o creatură pe care nu o doresc în universul meu. Dar când privesc prin ochii lui Sandrine, dualitatea dispare complet. Este o experiență pe cinste să vezi acest lucru întâmplându-se. Frica crează dualitate, iubirea luminează.

Când privesc întunericul cu frică, acesta este ceva periculos, este la capătul opus a ceea ce este lumina și mă amenință. Când privesc întunericul cu iubire, văd un loc în care nu este lumină și aud strigătele de ajutor ale unui copil speriat, pierdut, sursa fricii mele.

Atunci când dorim să trăim în mod armonios în această lume, atunci este nevoie să privim în interior și să ne observăm cu sinceritate toate fricile.

Cum să faci asta?

Imaginați-vă că toate fricile voastre nu sunt decât niște copii mici care s-au ascuns undeva adânc în interiorul vostru. Acei copii au nume; de exemplu, singurătate, sărăcie, durere, întristare. Poate că acolo se află chiar și un copil numit moarte. Acestea sunt numele copiilor pierduți care strigă după ajutor. Chemați-i și îmbrățișați-i pe toți. Ei fac parte din voi și fac parte din lumea voastră interioară. În acest fel, voi vă aduceți lumina în propriul vostru întuneric interior.

Dacă nu devenim conștienți de fricile noastre, atunci acele frici ne colorează ochelarii și ne apar ca fiind realitatea noastră. Apoi, când creștem, ne înconjurăm fricile cu tot felul de idei care întăresc acele frici. Frica întotdeauna oferă un mesaj negativ despre lumea din jurul nostru. În cele din urmă, acele idei vor fi văzute ca fiind adevăruri convingătoare cu privire la lume.

Prin faptul de a vă vedea fricile ca pe niște copii pierduți din interiorul vostru, și prin îmbrățișarea lor cu iubire, vă dați jos acei ochelari și puteți vedea lumea din jurul vostru prin lumina voastră originară: lumina iubirii. Dualitatea dispare și se întoarce ca unitate.

Este normal să avem tot felul de frici. Numai dacă suntem în stare să ne înfruntăm cu sinceritate acele frici le putem transforma, pe ele și lumea din jurul nostru, într-un mod iubitor.

Dualitatea stă în ochii privitorului.

2. Imaginația este calea către bogăția noastră interioară

În timpul consultațiilor și a atelierelor, îi aud deseori pe oameni spunând: ”Nu sunt sigur/ă dacă asta este doar imaginația mea”. Întotdeauna simt că oamenii au ideea că nu le este îngăduit să fantazeze. Aparent există un fel de tabu împotriva acestui fapt.

Cu toate acestea, atât de multă frumusețe a fost creată de către omenire. Gândiți-vă la toată muzica minunată, picturile, literatura, filmele și arhitectura – tot ceea ce a apărut din imaginația oamenilor. De asemenea, marii oameni de știință și filozofii au avut o imaginație foarte bogată. Totuși, la școală nu există, din păcate, un timp rezervat pentru a fantaza. Dacă ar exista, am aprecia cu toții și ne-am folosi imaginația mult mai creativ: este învățat la școală, prin urmare, trebuie să fie importantă. Din păcate, nu așa stau lucrurile. 

Poate chiar vă spuneți că nu aveți imaginație. Nu? N-ați avut niciodată fantezii sexuale? Când ați fost copil, nu v-ați imaginat niciodată viitorul vostru? Casa visurilor voastre? Nu ați visat niciodată la partenerul ideal, o slujbă pe care v-ar fi plăcut să o aveți? Nu ați avut fantezii despre o călătorie într-un ținut îndepărtat? Credeți-mă, aveți foarte multă imaginație: prin fiecare gând în ceea ce privește viitorul, vă folosiți imaginația.

Dacă doriți să învățați să vă folosiți în mod creativ imaginația, atunci pasul unu este să recunoașteți că vă folosiți adeseori imaginația; face parte din a fi om. În unii oameni este mai bine dezvoltată decât în alții și funcționează în mod diferit în fiecare persoană și în felul său propriu. Totuși, ea este prezentă în toată lumea.

În unii oameni, fantezia este extrem de vizuală, în alții, nu atât de mult. Dacă nu acesta este cazul vostru, gândiți-vă că sunt oameni care se nasc orbi și care nu știu ce sunt acelea imagini sau culori. Totuși, ei au o imaginație bogată și unii scriu romane minunate, de exemplu.

Așa cum fiecare persoană are vise, așa fiecare are capacitatea de a fantaza.

Pasul doi este că pur și simplu veți începe să vă exersați fantezia. Fantazarea este ceva ce puteți dezvolta. Ca în cazul la orice altceva, ceea ce se aplică și aici este că ”practica este cea care perfecționează”. Repetarea este cheia și este nevoie să vă faceți timp pentru asta. În momentul în care lumea voastră interioară observă că vă faceți timp să învățați să vă folosiți imaginația, va veni în ajutorul vostru.

Un exercițiu foarte simplu este să vă imaginați că vorbiți cu un bărbat sau o femeie înțeleaptă. Dacă sunteți femeie, alegeți un bărbat și viceversa. Acest lucru vă ajută să vă simțiți o persoană completă care este atât masculină cât și feminină. Dacă întâmpinați dificultăți în a vă imagina pe cineva, alegeți o figură istorică.

Începeți conversația și imaginați-vă care ar fi răspunsurile. Vorbiți, de exemplu, despre o problemă pe care o aveți. Dar nu vă fie frică să vă imaginați ce tip de răspunsuri veți primi; faceți-l să fie un dialog. Pentru mine acest lucru funcționează cel mai bine atunci când scriu răspunsurile. La un moment dat, veți observa că răspunsurile imaginate vin destul de ușor. Nu mai trebuie, de fapt, să vă gândiți la ele.

Și apoi, vine un moment în care vă dați seama: ”Hei, ceea ce aud acum este foarte special.” Acesta este momentul în care v-ați conectat imaginația cu o sursă mai profundă: stratul profund de înțelepciune din voi înșivă. Când v-ați restabilit contactul cu acea sursă, puteți lua decizia ”Am autoritate asupra vieții mele.” Autoritatea finală nu este cineva din afara voastră, ci cea care trăiește în voi. În voi se află o singură persoană – voi. Voi aveți autoritate asupra vieții voastre.

Oamenii și-au trădat propria autoritate interioară pentru că ei cred că sunt ignoranți. Cu toate acestea, folosindu-vă imaginația puteți intra în contact cu sursa voastră interioară de înțelepciune. În momentul în care vă dați seama că voi aveți autoritate asupra vieții voastre, se naște încrederea în sine.

3. Învățați să gândiți pozitiv – și mai presus de toate înțelegeți ce înseamnă acest lucru

Sunt o mulțime de discuții despre puterea gândirii pozitive. Toate grupurile de oameni se angajează în repetarea la nesfârșit a gândurilor de genul ”Sunt bogat/ă”. Dar asta chiar nu ajută.

Cum ar trebui să se facă într-un mod care chiar să ajute? Se pornește de la prezumția că în adâncul vostru există o sursă de lumină și iubire: miezul vostru.

Sunt două tipuri de gânduri. Sunt gânduri care sunt în armonie cu lumina din acea sursă și care întăresc lumina și se asigură că ea trece prin Pământ. Și sunt gânduri care blochează lumina din acea sursă și atârnă ca niște nori întunecați. Acestea sunt gândurile care sunt bazate pe frică. De exemplu, dacă vreți să fiți bogați pentru că vă este frică de sărăcie, acesta nu este, de fapt, un gând pozitiv.

Gândirea pozitivă poate fi practicată. Imaginați-vă acea sursă, un soare strălucitor, undeva deasupra capului vostru. Apoi lăsați un gând să apară în mintea voastră. Dacă este un gând pozitiv, un gând care este în armonie cu sursa, atunci veți simți o reacție pozitivă în corpul vostru; de exemplu, un sentiment cald în inima voastră. Lumina curge din gând. Dacă este un gând negativ, atunci lumina din sursa voastră este blocată.

Observați-vă corpul pentru a vedea dacă apare vreo tensiune. Corpul vostru simte când contactul cu sursa este întrerupt și reacționează la acest lucru, adeseori cu un sentiment de a fi destabilizat, neliniștit. Dacă observați asta, înseamnă că acesta este un gând negativ. Puneți atunci întrebarea ”Ce frică se află în spatele acestui gând?” Găsiți sursa acelei frici: un copil pierdut.

Sfârșit: practica duce la perfecțiune

La început, acest tip de muncă interioară seamănă puțin cu mutarea într-un oraș ciudat în străinătate. Dacă mergeți acolo pentru prima dată, totul pare ciudat și confuz, poate chiar amenințător. Treptat, totul devine mai familiar, oamenii mai bine cunoscuți. Începeți să vă faceți prieteni și vă simțiți mai comod.

Ceva similar se întâmplă și atunci când începeți să vă cercetați lumea interioară. Este o lume diferită, regulile sunt diferite, dar treptat devin mai ușoare și mai bine cunoscute.

Imaginați-vă următoarele: fiecare ființă umană de pe Pământ are o bucată mică de pământ. Acum, imaginați-vă că fiecare persoană își împrejmuiește propria bucată de pământ cu multă iubire și atenție, făcând-o cât mai frumoasă posibil. Ce planetă frumoasă ar fi Pământul.

Acesta este, de fapt, modul în care Universul este adus laolaltă. Fiecare are o mică bucată din Univers. Acea bucată sunteți voi, este lumea voastră interioară: singura bucată din Univers pe care o aveți sub control, pe care nu o vedeți din afară, ci din interior. Priviți în jur: nu este nimeni acolo, totul este al vostru.

Tratăm acea bucată cu iubire? Ne iubim pe noi înșine? De cele mai multe ori, nu. De obicei suntem ca grădinarii care comentează multe despre grădinile vecinilor lor, dar își neglijează în totalitate propria grădină și o pângăresc.

Umplem bucata de Univers care ne aparține cu sentimente și gânduri negative; nu prea există nici o lumină în ea. Adeseori ne dăruim nouă înșine doar foarte puțină iubire. Uitați-vă la lumea din jurul vostru și vedeți care sunt consecințele. În majoritatea dintre noi este iarnă; Soarele interior nu strălucește. Haideți să spunem ”da” fiecărei bucăți din grădina noastră interioară. Să lăsăm Soarele nostru interior – acea sursă inepuizabilă de viață – să strălucească asupra fiecărei plante, oricât de mică ar fi aceasta. Să lăsăm iarna să facă loc unei primăveri frumoase.

© Gerrit Gielen

Traducere Monica Poka