Pământul prin Pamela Kribbe

Dragi oameni frumoși,

Eu sunt Pământul care vă vorbește. Simțiți prezența mea în voi, pentru că eu trăiesc și vorbesc cu voi prin tot ceea ce voi simțiți în și prin corpul vostru. Eu sunt în mod constant conectată cu voi, așa că, simțiți-mă, pentru că eu am o inimă care bate și o esență pe care doriți să o primiți în viața voastră pe Pământ, aici și acum. Dați-vă voie să fiți primiți de mine.

În multe privințe eu sunt mama voastră, deoarece eu vă susțin prin corpul care vă aparține. Limbajul sufletului vostru și limbajul corpului vostru sunt, de fapt, unul și același. Sufletul, sursa voastră mai înaltă de îndrumare și adevăr, comunică cu voi prin corpul vostru. Un corp omenesc nu este doar ceva fizic, o bucată de materie; este o energie vie. El însuși este însuflețit de către, și poartă, o cunoaștere care vine din sufletul meu. Așadar, când vă întrupați într-un corp pământesc, voi vă aduceți cunoașterea propriului vostru suflet, propria voastră înțelegere și dezvoltare cu voi și o turnați în forma unui corp pământesc care deține înțelepciune de la mine: înțelepciune despre viața de pe Pământ, ”legile” care se aplică aici și despre modul în care energia curge și se mișcă aici.

Este intenționat ca sufletul vostru să coopereze cu sufletul Pământului, cu mine, cea care vorbește. Eu sunt un instrument pentru voi și vă este permis să vă folosiți de mine. Eu doresc să vă ajut, să vă susțin și să vă învăț să aveți încredere în vocea inimii voastre. Inima este o parte a corpului vostru, dar este și o poartă către sufletul vostru. Pântecele vostru este locul în care trăiește copilul vostru interior și care este autenticitatea voastră, cele mai profunde sentimente, emoții și dorințe ale voastre, pântecele vostru este și poarta către sursa forței de viață. Așa că, vedeți-vă corpul ca fiind cu adevărat un templu al sufletului vostru, un templu viu.

Voi nu sunteți singuri, cel mai apropiat prieten vă este corpul vostru. El vrea să vă ofere toate informațiile de care aveți nevoie ca să trăiți pe Pământ. El vrea să vă ajute să faceți alegeri bazate pe ceea ce percepeți și simțiți în interior. Să ajungeți să vă bazați pe înțelepciunea corpului este poate cea mai mare provocare a voastră, pentru că în modul în care sunteți condiționați de societate și de tradițiile trecutului, voi începeți să gândiți din capul vostru și vreți să controlați și să ordonați de acolo viața. Dar, înțelepciunea vie a corpului vostru nu este structurată și conținută în acest fel; corpul își are propriile sale dinamici.

Astăzi aș vrea să vă spun ceva despre importanța ascultării copilului vostru interior și a emoțiilor voastre și despre diferențierea dintre emoțiile care sunt pure și vin numai de la copilul vostru interior și emoțiile deranjante – sau așa cum le numesc eu aici – care nu vin direct de la copil, ci sunt mai degrabă distorsionate și deformate de gândurile din capul vostru. Acestea sunt emoții care vin dintr-o interpretare bazată pe prejudecățile care vin din standarde exterioare care corup și perturbă modul în care semnalele voastre emoționale funcționează. Acest lucru este foarte relevant pentru voi, pentru că în interiorul vostru știți că este mai bine să vă urmați sentimentele voastre.

Încercați să vă orientați înspre sentimentele voastre, către ceea ce inima voastră, sufletul vostru vă spune. Totuși, în același timp, există tot de felul de emoții care opun rezistență datorită cărora nu puteți obține claritate și care fac ca urmarea sentimentelor voastre să nu fie atât de ușoară pe cât ar putea fi. Prin urmare, aș dori să fac o diferențiere între emoțiile care apar direct din puritatea copilului vostru interior și emoțiile deranjante sau interpretative care dau un cu totul alt sentiment, care este mai puțin direct și pur, și care este adeseori o combinație de judecată și emoții reprimate.

Vă cer să mergeți acum la copilul vostru interior și să lăsați să vă apară o imagine cum este el sau ea în acest moment. Copilul vostru interior este spontan, își lasă emoțiile să fie văzute fără nici un filtru. Să citiți emoțiile unui copil nu este complicat, o puteți face și doar privindu-le micile fețișoare: mânie, dezorientare, neliniște sau entuziasm, bucurie, plăcere. Acestea sunt emoții primare care vin nefiltrate de la copil. Dar, ce se întâmplă atunci când fluxul original este blocat, suprimat sau redirecționat pe baza unor standarde exterioare? Copilul este pedepsit pentru exprimarea emoțiilor primare și acest lucru se întâmplă adeseori în perioada educației voastre. Majoritatea părinților nu știu cum să se descurce cu puterea emoțiilor primare, așa că, emoțiile redirecționate își iau o viață a lor proprie și apare o distorsiune.

Ca să vă dau un exemplu: un copil simte în mod spontan o supărare. Există o cauză concretă – ceva nu poate fi sau ceva merge prost – și copilul plânge pentru că este supărat. Își manifestă supărarea prin lacrimi și disperare. Părinții îi spun. ”Nu trebuie să plângi pentru că …” și îi dau copilului tot felul de motive pentru care lucrurile nu sunt atât de rele pe cum le crede copilul. Părintele, adultul, încearcă să potolească supărarea în loc să o îmbrățișeze. Dacă supărarea este lăsată să se manifeste, dându-i voie copilului să se calmeze, atunci copilul găsește în mod natural un mod în care să restabilească echilibrul. Supărarea nu ține o veșnicie, dar este ca și cum adulții se tem de emoție și, prin urmare, încearcă imediat să o curme sau să o înăbușe încă din fașă.

Dar, ce se întâmplă cu copilul atunci când această emoție nu este lăsată să fie exprimată în mod direct sau măcar parțial? Copilul atașează o judecată emoției, pentru că copilul începe să gândească: ”Nu este bine să-mi exprim supărarea. De fapt, nu este bine să fiu supărat. Nu ar trebui să fie; este inacceptabil să fii supărat.” Copilul integrează apoi acea ”lecție” și va reacționa în același fel în momentul în care va fi din nou nevoie să-și controleze emoțiile sau când este mustrat. Emoția nu dispare, este o energie vie care nu poate fi distrusă prin cap, minte, așa că, emoția suprimată rămâne și crează dezechilibru în copil. În locul puterii inocente, spontane pe care emoția o purta inițial, ea a fost acum subminată și a trecut în ”subteran” și, în cele din urmă, va câștiga o forță perturbatoare sau chiar toxică. Atunci când un copil este în permanență mustrat și educat ca în mod sistematic să-și ascundă sau controleze emoțiile, atunci acel copil devine un rezervor de emoții îngropate și din această cauză copilul poate manifesta în cele din urmă tulburări de comportament.

O emoție vrea să se exprime în mod natural și nu este chiar o problemă care trebuie rezolvată sau eliminată, ci o exprimare naturală a corpului pământesc, o descărcare. Existența acestei descărcări este foarte importantă pentru restaurarea echilibrului dintre corp și emoție. Atunci când întrerupeți această descărcare, ea crează în copil, și mai târziu în adult, un tipar al emoțiilor care sunt blocate de existența judecăților care sunt în mod continuu transmise copilului și, acum, și adultului. O emoție se ridică la suprafață și imediat apare o forță care i se opune emoției pentru a o îngrădi. Poate fi tristețe, dar ar putea fi și furie, frică sau rușine – ar putea fi orice.

Când acele emoții sunt subminate și nu sunt lăsate să fie experimentate sau exprimate, ele primesc un ton diferit, o altă ”încărcătură”. După mai multă vreme, furia, de exemplu, poate deveni toxică, transforma în amărăciune și ură sau cinism și chiar depresie. Atunci când ajungeți în depresie, sunteți în măsură să vedeți forma finală a unei emoții care a fost ținută în interior și nu i s-a dat voie niciodată să fie exprimată în exterior. Persoana nu mai vede sursa originală a emoției pentru că conectarea acesteia cu copilul interior este dincolo de  puterea ei. Dacă i-ați spune acelei persoane ceva de genul ”ascultă-ți sentimentele”, acest lucru ar fi foarte dificil de făcut pentru acea persoană, în funcție de cât de separată este de copilul său interior. Mulți dintre voi sunteți acea persoană care a învățat să-și țină emoțiile originale sub control, să le ascundă, să le blocheze sau să le treacă printr-o listă de judecăți care vă spun ce este permis și ce nu este permis. Așa că, să vă ascultați sentimentele din pântecele vostru nu este de obicei atât de simplu sau de evident.

Cum faceți diferența dintre mesajele pure ale copilului vostru interior și impulsurile distorsionate sau opresive ale adultului, care fiecare dintre voi ați devenit într-o anumită măsură? Cum recunoașteți diferența dintre cele două impulsuri?

Întoarceți-vă la copilul interior pe care l-ați văzut la început și simțiți-i prezența. Simțiți pentru o clipă inocența acestui copil pentru că este foarte pur și natural. Este sensibil și vulnerabil, dar în același timp și foarte puternic și pur. El permite ca orice emoții care se prezintă să acționeze ca o forță naturală care curge prin el și apoi se împrăștie.

Unde este situat copilul interior în corpul vostru? Simțiți acest lucru pentru voi câteva clipe. De unde vorbește și cum se aude? Copilul interior vă invită să îngenunchiați cu tandrețe lângă el. Un copil evocă în mod natural tandrețe pentru că este atât de sincer; inocența este ceva tipic pentru un copil. Mențineți cu tărie această imagine a copilului inocent, spontan care nu se află în capul vostru, ci în inima sau în pântecele vostru.

Acum vedeți ce se îndreaptă spre acest copil din interior atunci când îl conectați cu capul și cu judecățile care mai sunt active acolo. Ce fel de fluxuri curg din capul vostru către copilul vostru interior?

În fiecare dintre voi mai trăiesc încă judecăți din trecut, lucruri pe care nu le lăsați să fie prezente, care vă fac să credeți că ceea ce faceți ar trebui să fie mai bine sau diferit. Aceste constrângeri sunt impuse copilului vostru interior și, ca rezultat, copilul vostru interior se simte inconfortabil și că nu este binevenit. Aceste instrucțiuni, pe care vi le-ați însușit cu privire la ceea ce nu puteți și se presupune că nu ar trebui să le simțiți, sunt încă vii în capul vostru, deși aceste instrucțiuni nu sunt în concordanță cu realitatea voastră emoțională. Așadar, cine câștigă? Emoția voastră originală sau dictatorul din capul vostru care schimbă emoția în ceva ”acceptabil”?

Ceea ce se întâmplă în câmpul de energie din capul vostru este o minciună, o mascare a emoției voastre originale. În acest fel, copilul vostru interior este închis într-o închisoare și devine izolat, ceea ce face adeseori dificilă conectarea cu sentimentele voastre. Trebuie mai întâi să deveniți conștienți de minciună, de mincinosul din capul vostru, iar acest lucru necesită o oarecare claritate în modul în care vă percepeți pe voi înșivă. Pentru că, ceea ce este, de fapt, o minciună, ați fost învățați că ar fi adevărul: ”acesta este modul în care trebuie să te comporți; asta nu ar trebui să fie; acest lucru nu este permis”. Deci, mai întâi trebuie să-l demascați pe mincinosul din voi, iar acest lucru cere curaj și o claritate a minții, pentru că mincinosul din voi a adoptat o identitate, o viață a sa proprie. Această identitate determină de multe ori modul în care vă prezentați lumii exterioare, dar este o mască, o persoană falsă pe care voi ați creat-o pentru a supraviețui ca un copil aflat în creștere, iar mai târziu, pentru a vă potrivi cu societatea.

Astfel, în viața voastră sunt două figuri pe care eu le numesc aici ”mincinosul” și ”copilul original”.

Prin etichetarea unei părți din voi drept ”mincinosul”, nu vreau să judec acest aspect al vostru, deoarece este aproape inevitabil ca acesta să existe în oricine crește în modul descris mai sus. Totuși, este o figură de care trebuie ținut cont. Mincinosul vă trimite tot felul de semnale care vă spun ce puteți și ce nu puteți face; mincinosul vă descurajează să faceți anumite lucruri și încearcă să vă convingă să faceți alte lucruri. Și uneori sunteți de acord cu asta pentru că chiar credeți că este lucrul potrivit pe care să-l faceți.

Pentru a afla dacă ceva este chiar adevărat, este extrem de important să vă conectați cu corpul vostru și apoi să priviți care este realitatea emoțională a copilului vostru interior. Încercați să simțiți diferența. Dacă vă spuneți ceva ce vine de la mincinos, tonul nu este unul de iubire și de tandrețe, ci este unul coercitiv, de control, manipulator și, de obicei, există un subton de anxietate și nevoia de a impune limite. Pe de altă parte, dacă coborâți din capul în pântecele vostru, realitatea copilului se simte mult mai deschisă, blândă și inocentă și mult mai stabilă și solidă.

Simțiți diferența de energie: fluxul constrângător, adeseori nerăbdător, din capul vostru și energia blândă, inocentă, deschisă și mult mai stabilă a copilului din pântecele vostru. Luați o decizie fermă să alegeți acum copilul; să-i dați voie să experimenteze cu adevărat tot ceea ce simte și vedeți puterea și valoarea în a face acest lucru, chiar dacă nu știți de ce aveți cu adevărat nevoie atunci când copilul este, de exemplu, foarte trist, nervos sau confuz.

Lăsați copilul să fie și nu încercați să-l restricționați. Lăsați energia să lucreze în mod natural asupra voastră prin ceea ce copilul simte și încercați să vă lăsați deoparte ”capul” atunci când faceți acest lucru. Apoi întrebați-l pe copil. ”De ce ai nevoie acum în viața ta pentru a deveni mai fericit, mai bucuros, mai vesel?” Ce fel de energie este mai folositoare acestui copil? De ce are cea mai mare nevoie? Luați copilul în brațe și apoi contopiți-vă cu el în pântecele vostru. El este mesagerul vieții, el primește informații de la sufletul vostru și dorește să vi le transmită sub forma pământească a unei emoții pure. Dați drumul judecății din capul vostru și aveți încredere în acest copil și simțiți-vă susținuți de către Pământ. Eu sunt sufletul Pământului și vreau să vă învălui în iubire și putere și vă invit să aveți din nou încredere în natura voastră originală, care este la fel de pură și de inocentă ca cea a animalelor, plantelor și florilor.

Vă mulțumesc foarte multe pentru atenția acordată.

© Pamela Kribbe